Necesitatea introducerii unei monede unice
Uniunea economică și monetară (UEM) a reprezentat o ambiție recurentă pentru Uniunea Europeană, încă de la sfârșitul anilor 1960. UEM presupune coordonarea politicilor economice și bugetare, aplicarea unei politici monetare comune și utilizarea unei monede unice, euro. O monedă unică oferă multe avantaje:
- facilitează comerțul transfrontalier pentru întreprinderi
- le permite cetățenilor să locuiască, să lucreze și să studieze în străinătate mai ușor
- menține stabilitatea prețurilor.
Au existat însă obstacole politice și economice – de la angajamentul politic slab și divergențele de opinii asupra priorităților economice până la turbulențele de pe piețele internaționale. Toate acestea au jucat un rol în încetinirea progreselor către realizarea uniunii economice și monetare.
Calea spre moneda euro
Stabilitatea valutară internațională din perioada imediat postbelică nu a durat mult. Tulburările de pe piețele valutare mondiale amenințau sistemul de prețuri comune asociat politicii agricole comune, unul dintre pilonii principali ai Comunității Economice Europene de la acel moment. Încercările ulterioare de a atinge rate de schimb stabile au fost afectate de crizele petroliere și de alte șocuri, până când, în 1979, a fost lansat Sistemul Monetar European (SME).
Sistemul Monetar European s-a bazat pe menținerea cursurilor de schimb ale monedelor participante într-un interval restrâns. Această abordare complet nouă a reprezentat o coordonare fără precedent a politicilor monetare ale țărilor UE și a funcționat cu succes timp de peste un deceniu.
De la Maastricht la moneda și zona euro
Sub conducerea lui Jacques Delors, președintele de atunci al Comisiei Europene, guvernatorii băncilor centrale din țările UE au elaborat în 1989„Raportul Delors” privind modul în care ar putea fi realizată uniunea economică și monetară. Aceștia au propus o perioadă pregătitoare în trei etape, care să acopere intervalul 1990-1999. Liderii europeni au acceptat aceste recomandări.
În decembrie 1991, Consiliul European a convenit asupra noului Tratat privind Uniunea Europeană, cunoscut și sub denumirea de „Tratatul de la Maastricht”, care a inclus dispozițiile necesare pentru implementarea uniunii monetare.
După un deceniu de pregătiri, moneda euro a fost lansată la 1 ianuarie 1999. În primii trei ani, a fost o monedă „invizibilă”, utilizată doar pentru contabilitate și plăți electronice. Monedele și bancnotele au fost lansate la 1 ianuarie 2002 în 12 țări ale UE. Astfel a avut loc cea mai mare schimbare de monede din istorie.
Peste 350 de milioane de europeni din 21 de țări ale UE utilizează în fiecare zi moneda unică, simbol tangibil al integrării europene. Mai multe țări se pregătesc să adopte euro în viitor.