Uniunea Europeană se caracterizează prin diversitatea sa culturală și lingvistică, iar limbile vorbite în țările UE reprezintă o componentă esențială a patrimoniului său cultural. Iată de ce UE sprijină multilingvismul în programele sale și în activitatea instituțiilor europene.
UE numără 24 de limbi oficiale:
bulgară, cehă, croată, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, neerlandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză.
Istoric
Cu fiecare aderare, numărul limbilor oficiale ale UE crește.
Limbă oficială a UE din...
- 1958: neerlandeză, franceză, germană, italiană
- 1973: daneză, engleză
- 1981: greacă
- 1986: portugheză, spaniolă
- 1995: finlandeză, suedeză
- 2004: cehă, estonă, maghiară, letonă, lituaniană, malteză, poloneză, slovacă, slovenă
- 2007: bulgară, irlandeză, română
- 2013: croată
Multilingvismul
Unul dintre principiile fondatoare ale UE este multilingvismul.
Prin această politică, UE are ca obiectiv:
- să comunice cu cetățenii săi în propria lor limbă
- să protejeze bogata diversitate lingvistică a Europei
- să promoveze învățarea limbilor străine în Europa
Este vorba de o abordare unică, nemaiîntâlnită în țările multilingve sau în organizațiile internaționale.
Multilingvismul este înscris în Carta drepturilor fundamentale a UE: orice cetățean al UE are dreptul de a comunica cu instituțiile europene într-una dintre cele 24 de limbi oficiale ale UE, iar acestea au obligația de a răspunde în aceeași limbă.
Actele juridice și sintezele acestora sunt disponibile în toate limbile oficiale ale UE.
Reuniunile Consiliului European și ale Consiliului Uniunii Europene beneficiază de interpretare în toate limbile oficiale. Când iau cuvântul în cadrul reuniunilor, membrii Parlamentului European pot vorbi în oricare din limbile oficiale ale Uniunii.
Aici intră în joc interpreții de conferință și traducătorii, car transmit mesajul vorbit și scris în toate cele 24 de limbi oficiale ale UE și în alte limbi, ori de câte ori este necesar.
Regimul lingvistic al UE
Regimul lingvistic al instituțiilor Uniunii se stabilește de către Consiliu, hotărând în unanimitate prin regulamentele adoptate conform articolului 342 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Regimul este prevăzut în Regulamentul nr. 1, care menționează că instituțiile dispun de 24 de limbi oficiale și de lucru.
Limba engleză rămâne limbă oficială a UE, chiar după retragerea Regatului Unit din UE, și limbă oficială și de lucru a instituțiilor Uniunii atâta timp cât este prevăzută ca atare în Regulamentul nr. 1. Engleza este și una din limbile oficiale ale Irlandei și ale Maltei.
Regulamentul nr. 1 stabilește și reguli privind limbile în care trebuie redactată și publicată legislația UE, precum și privind limbile pentru documentele transmise între instituțiile UE și public sau între instituții și țările UE. Instituțiile UE au, de asemenea, dreptul de a stabili cum aplică regimul lingvistic pe plan intern.