Politicianul olandez Johan Willem Beyen i-a convins pe omologii să europeni să adopte planul său de cooperare economică totală.
Viața și cariera
La mijlocul anilor 1950, când Beyen își elabora propunerea privind o uniune vamală, el a înțeles cât de dificil avea să fie să îi convingă pe cei mai reticenți, atât în Țările de Jos, cât și în restul Europei, să accepte o mai mare integrare europeană. Numeroși lideri erau reticenți la ideea unei mai mari integrări după crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului,în special din cauza situației economice. Cu toate acestea, Beyen a perseverat. Era convins că era momentul potrivit să promoveze o intensificare a cooperării între națiunile europene.
O viziune pentru Europa
Planul lui Beyen se baza pe principiul necesității unei integrări mai accentuate, care să nu se rezume la domeniul cărbunelui și al oțelului. Prin urmare, soluția era o piață comună generală, după modelul acordului Benelux semnat între Belgia, Țările de Jos și Luxemburg în 1944. Johan Willem Beyen a prezentat „planul Beyen” în cadrul conferinței de la Messina, din 1955. El a explicat că unitatea politică era de neatins fără o piață comună cu unele responsabilități comune în materie de politică economică și socială. În final, „planul Beyen” a fost acceptat și, drept rezultat, șase țări au semnat, în martie 1957, Tratatele de la Roma, care au instituit Comunitatea Economică Europeană și Euratom-ul.
De la Conferința de la Messina la Tratatele de la Roma
(Acest conținut nu este disponibil în limba dumneavoastră.)
Publicații
Mai multe despre viața, activitatea și contribuția adusă de Johan Willem Beyen la proiectul european