Copilăria și experiențele traumatizante trăite de Simone Veil în al Doilea Război Mondial au fost punctul de plecare al angajamentului său față de o Europă unită, o cauză pe care această supraviețuitoare a lagărelor naziste o va promova pe tot parcursul vieții.
Am fost convinși că, dacă cei care au învins în 1945 nu reușesc să ajungă la o reconciliere rapidă și deplină cu Germania, rănile unei Europe deja sfâșiate între Est și Vest nu se vor vindeca niciodată, iar lumea se va îndrepta către un alt conflict care ar fi chiar mai devastator decât celelalte.
Viața și cariera
Ascensiunea sa politică a început devreme, cu o carieră în drept. În 1974, când președintele Franței era Valéry Giscard d’Estaing, a devenit membru al guvernului francez, ca ministru al sănătății.
La scurt timp după numire, a dus o luptă aprigă pentru legalizarea avortului în Franța. Demersul său a reușit doar în momentul în care opoziția din Adunarea națională s-a alăturat cauzei sale, făcând posibilă adoptarea legii în 1975. A fost un moment semnificativ, iar legea a devenit cunoscută sub numele de „la loi Veil” (legea Veil).
O viziune pentru Europa
Când președintele Giscard d’Estaing i-a propus să fie prima pe lista candidaților din partea partidului său la primele alegeri prin vot direct pentru Parlamentul European, organizate în 1979, Simone Veil a acceptat imediat.
Veil a fost aleasă și apoi desemnată președinte al acestei instituții, devenind liderul primului Parlament European votat direct de cetățeni și prima femeie numită în fruntea unei instituții europene. Doi ani mai târziu, a primit premiul Charlemagne, în semn de recunoaștere a contribuției sale la unitatea europeană.
Omagiul adus de Parlamentul European doamnei Simone Veil.
(Acest conținut nu este disponibil în limba dumneavoastră.)
Publicații
Mai multe despre viața, activitatea și contribuția adusă de Simone Veil la proiectul european