Uniunea Europeană se bazează pe statul de drept. Aceasta înseamnă că orice măsură luată de UE derivă din tratatele care au fost aprobate în mod voluntar și democratic de toate țările membre. De exemplu, dacă un anumit domeniu politic nu figurează într-un tratat, Comisia nu poate propune un act legislativ în domeniul respectiv.
Tratatul este un acord cu forță juridică obligatorie între statele membre ale UE. El stabilește obiectivele UE, regulile de funcționare a instituțiilor europene, procedura de luare a deciziilor și relațiile existente între Uniune și statele membre.
Tratatele sunt modificate pentru a permite creșterea eficienței și transparenței UE, pentru a pregăti extinderile viitoare și pentru a introduce noi domenii de cooperare, cum ar fi moneda unică.
În baza tratatelor, instituțiile UE au posibilitatea de a adopta acte legislative, pe care statele membre le aplică ulterior. Tratatele, legislația, jurisprudența și propunerile legislative pot fi consultate în versiune integrală pe site-ul EUR-Lex, baza de date a legislației UE.
În ordine cronologică inversă (de la cel mai nou la cel mai vechi), principalele tratate sunt:
Tratatul de la Lisabona
Data semnării: 13 decembrie 2007
Data intrării în vigoare: 1 decembrie 2009
Scopul: să transforme UE într-o entitate mai democratică, mai eficientă și mai aptă să abordeze, la unison, probleme globale, cum ar fi schimbările climatice.
Schimbări esențiale: putere sporită conferită Parlamentului European, schimbarea procedurii de vot în cadrul Consiliului, inițiativa cetățenească, funcția de președinte permanent al Consiliului European, funcția de Înalt Reprezentant pentru politica externă, un nou serviciu diplomatic al UE.
Tratatul de la Lisabona precizează ce atribuții:
– revin UE
– revin statelor membre
– sunt comune UE și statelor membre.
Obiectivele și valorile UE sunt consfințite prin Tratatul de la Lisabona și Carta drepturilor fundamentale a UE.
Tratatul de la Lisabona (versiune integrală)
Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa (2004), cu obiective similare celor prevăzute de Tratatul de la Lisabona, a fost semnat dar niciodată ratificat.
Tratatul de la Nisa
Data semnării: 26 februarie 2001
Data intrării în vigoare: 1 februarie 2003
Scopul: să reformeze instituțiile pentru ca UE să poată funcționa eficient și după extinderea până la 25 de state membre.
Schimbări esențiale: metode pentru modificarea componenței Comisiei și redefinirea sistemului de vot în cadrul Consiliului.
Tratatul de la Amsterdam
Data semnării: 2 octombrie 1997
Data intrării în vigoare: 1 mai 1999
Scopul: să reformeze instituțiile UE în pregătirea extinderii către noi state membre.
Schimbări esențiale: modificarea, renumerotarea și consolidarea Tratatelor UE și CEE. Un proces decizional mai transparent (folosirea extinsă a procedurii legislative ordinare).
Tratatul privind Uniunea Europeană – Tratatul de la Maastricht
Data semnării: 7 februarie 1992
Data intrării în vigoare: 1 noiembrie 1993
Scopul: să pregătească realizarea uniunii monetare europene și să introducă elemente ale uniunii politice (cetățenie, politică externă comună, afaceri interne).
Schimbări esențiale: crearea Uniunii Europene și introducerea procedurii de codecizie care îi conferă Parlamentului un rol mai important în procesul decizional. Noi forme de cooperare între guvernele țărilor UE – de exemplu în ceea ce privește apărarea, justiția și afacerile interne.
Actul unic european
Data semnării: 17 februarie 1986 (Luxemburg) / 28 februarie 1986 (Haga)
Data intrării în vigoare: 1 iulie 1987
Scopul: să reformeze instituțiile în vederea aderării Portugaliei și Spaniei și să accelereze procesul de luare a deciziilor în contextul pregătirilor pentru crearea pieței unice.
Schimbări esențiale: extinderea votului cu majoritate calificată în cadrul Consiliului (din acest motiv este foarte greu ca o singură țară să aibă drept de veto cu privire la legislația propusă), crearea procedurilor de cooperare și aviz conform, care sporesc influența Parlamentului European.
Tratatul de fuziune – Tratatul de la Bruxelles
Data semnării: 8 aprilie 1965
Data intrării în vigoare: 1 iulie 1967
Scopul: să simplifice cadrul instituțional european.
Schimbări esențiale: crearea unei singure Comisii și a unui singur Consiliu pentru toate cele trei Comunități Europene (CEE, Euratom, CECO). Abrogat de Tratatul de la Amsterdam.
Tratatele de la Roma – Tratatele CEE și EURATOM
Data semnării: 25 martie 1957
Data intrării în vigoare: 1 ianuarie 1958
Scopul: să înființeze Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM).
Schimbări esențiale: extinderea noțiunii de integrare europeană pentru a include cooperarea economică.
Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (versiune integrală)
Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (versiune integrală)
Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului
Data semnării: 18 aprilie 1951
Data intrării în vigoare: 23 iulie 1952
Data expirării: 23 iulie 2002
Scopul: să creeze o relație de interdependență între industriile cărbunelui și oțelului pentru ca nicio țară să nu își mai poată mobiliza forțele armate fără știrea celorlalte. Această decizie a dus la eliminarea neîncrederii și a tensiunilor acumulate pe durata celui de-al Doilea Război Mondial. Tratatul CECO a expirat în 2002.
Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (versiune integrală)
Tratatele fondatoare au fost modificate pe măsură ce noi țări au aderat la Uniune:
- 2013 (Croația)
- 2007 (Bulgaria, România)
- 2004 (Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria)
- 1995 (Austria, Finlanda, Suedia)
- 1986 (Spania, Portugalia)
- 1981 (Grecia)
- 1973 (Danemarca, Irlanda, Regatul Unit)
Această pagină a fost ultima dată actualizată la data de 21 aprilie 2026