Bugetul UE
Bugetul Uniunii Europene centralizează resurse la nivel european și le permite țărilor din UE să obțină împreună rezultate mai bune decât dacă ar acționa singure. El contribuie la economisirea banilor publici finanțând, de exemplu, proiecte de infrastructură și programe de cercetare. Folosește investiții UE relativ mici, dar cu efect multiplicator, și previne duplicarea eforturilor la nivel național.
Bugetul UE este în principal un buget de investiții care completează bugetele naționale ale țărilor UE. Principalul său obiectiv este de a stimula creșterea și competitivitatea la nivel european. Bugetul este utilizat doar atunci când este mai eficient ca fondurile să fie cheltuite la nivelul UE decât la nivel local, regional sau național. Printre activitățile pe care le finanțează se numără:
- dezvoltarea zonelor rurale
- promovarea coeziunii și conservarea mediului
- susținerea programelor de educație și cercetare ale UE (Erasmus și Orizont)
- protejarea frontierelor externe
- intensificarea cooperării pentru dezvoltare
- promovarea drepturilor omului.
La ce folosește bugetul UE? Câteva exemple
Bugetul pe termen lung
Bugetul pe termen lung, cunoscut sub numele de cadrul financiar multianual (CFM), definește în general prioritățile și limitele în materie de cheltuieli pe o perioadă de 7 ani. CFM stabilește sumele anuale maxime (plafoanele) pentru totalitatea cheltuielilor UE, precum și principalele categorii de cheltuieli (rubrici). El îi permite UE să își planifice programele de finanțare cu mai mulți ani înainte.
CFM-ul actual acoperă perioada 2021-2027. La negocierea sa au contribuit Parlamentul European, Consiliul și Comisia.
Bugetul anual
În fiecare an se negociază și se adoptă un nou buget anual. Acesta stabilește cheltuielile și veniturile pentru anul financiar respectiv, în limitele stabilite în CFM-ul în vigoare.
Dimensiunea bugetului anual și modul în care este alocat acesta sunt stabilite de Parlamentul European, Consiliu și Comisie. Însă, potrivit tratatelor (articolul 17 alineatul 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), Comisia este cea care răspunde de executarea bugetului. În funcție de natura finanțării în cauză, bugetul UE poate fi gestionat (i) în comun de către Comisie și autoritățile naționale; (ii) direct de către Comisie sau (iii) indirect de către alte autorități din UE sau din afara acesteia. Țările UE și Comisia își împart responsabilitatea pentru executarea a aproximativ 80 % din buget.
Procesul de negociere a bugetului pe termen lung
Prezentarea bugetului
Procesul de negociere pentru bugetul pe termen lung începe cu câțiva ani înaintea adoptării sale.
Comisia lansează procesul oficial prezentându-și pachetul CFM.
Acesta include propuneri pentru:
- un regulament privind CFM, care stabilește cât poate cheltui UE
- o decizie privind resursele proprii, care definește sursele veniturilor UE
- legislația sectorială care reglementează toate programele de finanțare ale UE
Negocierea bugetului
Consiliul UE își pregătește poziția, identificând punctele care necesită o orientare politică și stabilirea priorităților de către liderii UE. Concluziile sale ajută Consiliul European să își elaboreze proiectul de concluzii privind pachetul CFM.
Liderii UE reuniți în cadrul Consiliului European oferă orientări politice cu privire la principalele elemente ale bugetului pe termen lung, permițând Consiliului să își adopte poziția.
Parlamentul European adoptă, de asemenea, o poziție privind propunerea Comisiei. Negocierile trilaterale cu Parlamentul European încep după ce Consiliul European și-a stabilit poziția, în scopul de a obține aprobarea Parlamentului European.
Adoptarea bugetului
Bugetul pe termen lung este apoi adoptat în urma unei proceduri legislative speciale.
Regulamentul privind CFM este adoptat odată ce:
- a fost obținută unanimitatea asupra unui acord în cadrul Consiliului
- Parlamentul European își dă acordul pentru finalizarea procesului decizional (Parlamentul European poate aproba sau respinge poziția Consiliului, însă nu poate aduce modificări la aceasta).
Înainte ca decizia privind resursele proprii să intre în vigoare, este nevoie de:
- acordul unanim pentru adoptarea sa în cadrul Consiliului
- avizul favorabil al Parlamentului European
- aprobarea fiecărei țări a UE, în conformitate cu propriile cerințe constituționale
Procesul de negociere a bugetului anual
Temei juridic
Bugetul anual al UE este decis împreună de Parlamentul European și Consiliu. Procedura pe care o urmează este prevăzută de articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și are loc în anul care precedă executarea bugetului.
Procedura bugetară standard
- Până la 1 iulie, toate instituțiile UE trimit Comisiei situația estimărilor de venituri și cheltuieli, întocmită conform procedurilor lor interne
- Până la 1 septembrie, Comisia își prezintă proiectul de buget anual Parlamentului European și Consiliului, pe baza Regulamentului privind CFM în vigoare și a orientărilor bugetare pentru anul următor. În practică, Comisia urmărește să își prezinte proiectul de buget în iunie
- Până la 1 octombrie, Consiliul își adoptă poziția privind proiectul de buget (inclusiv modificările)
- Parlamentul European dispune de 42 de zile pentru a-și prezenta poziția (inclusiv eventualele modificări)
În cazul în care Parlamentul European și Consiliul au poziții divergente:
- este convocat un comitet de conciliere format din reprezentanți ai Parlamentului și ai Consiliului. Acesta are sarcina de a obține un acord asupra unui text comun în termen de 21 de zile de la adoptarea poziției Parlamentului European
- Parlamentul European și Consiliul au la dispoziție 14 zile pentru a aproba sau respinge textul comun
Dacă textul comun este aprobat:
- bugetul anual este adoptat de Parlamentul European
Dacă textul comun este respins de Consiliu:
- Parlamentul European poate încă să adopte bugetul, dar doar cu o majoritate specifică (majoritatea membrilor săi și trei cincimi din voturile exprimate)
Dacă proiectul comun este respins atât de Parlament, cât și de Consiliu sau dacă acestea nu cad de acord:
- bugetul este respins, iar Comisia trebuie să prezinte un nou proiect de buget
Bugetul anual poate fi modificat pentru a face față unor situații neprevăzute sau în lumina unor informații care nu erau disponibile în momentul prezentării propunerii de către Comisie. Acest lucru se poate face printr-o scrisoare rectificativă (dacă modificările sunt anterioare adoptării definitive) sau printr-un buget rectificativ (dacă modificările apar în cursul executării bugetului). Scrisorile rectificative și bugetele rectificative fac obiectul acelorași reguli procedurale ca și bugetul general.