Structură și amplasare
Cadrul instituțional al Uniunii Europene este unic, iar sistemul său decizional evoluează în permanență. Cele 7 instituții europene, 7 organisme ale UE și peste 30 de agenții descentralizate sunt răspândite în întreaga UE. Ele lucrează împreună pentru a promova interesele comune ale Uniunii și ale cetățenilor europeni.
În ceea ce privește administrația, există alte 20 de agenții și organizații ale UE care îndeplinesc funcții juridice specifice și 4 servicii interinstituționale care sprijină instituțiile.
Toate aceste entități au roluri specifice – de la elaborarea legislației și a politicilor UE până la punerea în aplicare a politicilor și desfășurarea de activități în domenii specializate, cum ar fi sănătatea, medicina, transporturile și mediul.
Există 4 instituții decizionale principale care conduc administrația UE. Împreună, aceste instituții îi oferă UE orientări politice și joacă diferite roluri în procesul legislativ:
- Parlamentul European (Bruxelles/Strasbourg/Luxemburg)
- Consiliul European (Bruxelles)
- Consiliul Uniunii Europene (Bruxelles/Luxemburg)
- Comisia Europeană (Bruxelles/Luxemburg/Reprezentanțele din întreaga UE)
Activitatea acestora este completată de alte instituții și organisme, printre care se numără:
- Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Luxemburg)
- Banca Centrală Europeană (Frankfurt)
- Curtea de Conturi Europeană (Luxemburg)
Instituțiile și organismele UE cooperează strâns cu rețeaua agențiilor și organizațiilor UE din întreaga Uniune Europeană. Funcția principală a acestor organisme și agenții este de a transpune politicile în realități pe teren.
Aproximativ 60 000 de funcționari publici și alte categorii de personal din UE lucrează pentru 450 de milioane de europeni (și multe alte persoane din întreaga lume). Acesta este, de fapt, un număr relativ mic – Ministerul Finanțelor din Franța are aproximativ 140 000 de angajați la o populație de numai 67 de milioane de persoane.
Instituții
Competențele, responsabilitățile și procedurile instituțiilor UE sunt prevăzute în tratatele fondatoare ale UE: Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (1957) și Tratatul privind Uniunea Europeană (1992). Mai recent, Tratatul de la Lisabona (2007) a introdus anumite modificări și completări la competențele acestora.
Cele 4 instituții principale ale UE, cu funcțiile lor distincte, colaborează îndeaproape pentru a stabili agenda UE și pentru a iniția și coordona procesul legislativ al Uniunii.
În general, Consiliul European nu elaborează legi. Cu toate acestea, poate conveni asupra modificărilor aduse Tratatului privind funcționarea UE. Rolul său principal este să determine direcția politică a UE. În majoritatea cazurilor, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană elaborează politicile și legislația care se aplică în întreaga UE. Acest lucru are în cadrul așa-numitei proceduri legislative ordinare.
În principiu, Comisia propune noi legi, iar Parlamentul și Consiliul Uniunii Europene le adoptă. Ulterior, statele membre le pun în aplicare, iar Comisia se asigură că legile sunt aplicate în mod corespunzător.
Parlamentul European îi reprezintă pe cetățenii statelor UE și este ales direct de către aceștia. Parlamentul ia decizii cu privire la legislația europeană împreună cu Consiliul Uniunii Europene. De asemenea, aprobă bugetul UE. În plus, gestionează o rețea de birouri de legătură în capitalele țărilor UE, Londra, Edinburgh și Washington D.C.
Șefii de stat sau de guvern ai țărilor UE se reunesc, în cadrul Consiliului European, pentru a defini direcția politică generală și prioritățile Uniunii Europene. Consiliul European este prezidat de un președinte ales pentru un mandat de 2,5 ani, care poate fi reînnoit o singură dată. Nu adoptă legi, cu excepția unor posibile modificări ale Tratatului UE.
Reprezintă guvernele țărilor din UE. Consiliul UE este forul în care se reunesc miniștrii din toate statele membre pentru a adopta acte legislative și pentru a coordona politicile europene. Miniștrii se reunesc în diferite configurații, în funcție de subiectul care urmează să fie discutat. Consiliul UE ia decizii cu privire la legislația europeană împreună cu Parlamentul European.
Comisia Europeană reprezintă interesele comune ale UE și este principalul organ executiv al acesteia. Își utilizează „dreptul de inițiativă” pentru a prezenta propuneri de noi acte legislative, care sunt examinate și adoptate de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene. De asemenea, gestionează politicile UE (cu excepția politicii externe și de securitate comune, care este condusă de Înaltul Reprezentant pentru PESC, vicepreședinte al Comisiei Europene), precum și bugetul UE și se asigură că țările aplică în mod corect legislația europeană. Reprezentanțele acționează ca vocea Comisiei în întreaga UE. Ele monitorizează și analizează opinia publică din țara-gazdă, furnizează informații despre funcționarea și politicile UE și facilitează cooperarea Comisiei cu țara-gazdă.
Activitatea acestor 4 instituții principale, care acoperă sarcinile legislative și executive ale Uniunii, este completată de activitatea altor 3 instituții ale UE: Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană și Curtea de Conturi Europeană. Aceste 3 instituții răspund de gestionarea aspectelor judiciare și financiare, precum și de auditul extern al Uniunii Europene.
Curtea de Justiție se asigură că legislația UE este respectată și că tratatele sunt interpretate și aplicate corect: controlează legalitatea actelor instituțiilor UE, garantează respectarea de către statele membre a obligațiilor care le revin în temeiul tratatelor și interpretează dreptul UE la cererea instanțelor naționale.
BCE și Sistemul European al Băncilor Centrale răspund de menținerea stabilității prețurilor în zona euro. Se ocupă, de asemenea, de politica monetară și a cursului de schimb în zona euro și sprijină politicile economice ale UE.
Curtea de Conturi contribuie la îmbunătățirea gestiunii financiare a UE și la promovarea răspunderii și a transparenței și are rolul de gardian independent al intereselor financiare ale cetățenilor UE. Verifică dacă fondurile UE sunt corect contabilizate, dacă sunt colectate și cheltuite în conformitate cu normele și reglementările relevante și dacă asigură un bun raport costuri-beneficii.
Organisme
Pe lângă instituții, există o serie de organisme care joacă roluri specializate pentru a sprijini UE în îndeplinirea sarcinilor sale. Unele organisme le oferă consiliere instituțiilor (Comitetul Economic și Social European, Comitetul European al Regiunilor); altele se asigură că instituțiile respectă normele și procedurile UE (Ombudsmanul European, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor). Serviciul European de Acțiune Externă este un organism de politică externă care sprijină UE în domeniul afacerilor externe.
SEAE este serviciul diplomatic al Uniunii Europene. Îl ajută pe Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședinte al Comisiei Europene să pună în aplicare politica externă și de securitate comună a UE și asigură coerența și coordonarea acțiunii externe a UE. SEAE se bazează pe o rețea de delegații ale UE în întreaga lume.
CESE reprezintă numeroase părți interesate din cadrul societății civile din întreaga Europă, inclusiv angajatori, lucrători și reprezentanți ai altor organizații sociale, profesionale, economice și culturale. Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană consultă CESE atunci când iau decizii cu privire la chestiuni de politică ce țin de competența sa.
CoR reprezintă autoritățile locale și regionale. Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană consultă CoR cu privire la chestiuni relevante pentru autoritățile locale și regionale.
BEI este instituția financiară a Uniunii Europene. Își concentrează activitățile asupra climei și mediului, dezvoltării, inovării și competențelor, întreprinderilor mici și mijlocii, infrastructurii și coeziunii.
Ombudsmanul European este un organism independent și imparțial care examinează plângerile împotriva instituțiilor și agențiilor UE și promovează buna administrare. Ombudsmanul ajută persoanele, întreprinderile și organizațiile care se confruntă cu probleme în relația cu UE, investigând plângerile referitoare la administrarea defectuoasă și examinând în mod proactiv aspectele sistemice mai ample.
AEPD se asigură că instituțiile și organismele UE respectă dreptul persoanelor la viață privată atunci când le prelucrează datele cu caracter personal.
CEPD este un organism independent care asigură aplicarea consecventă a normelor privind protecția datelor în întreaga UE și promovează cooperarea între autoritățile naționale competente.
Servicii interinstituționale
Instituțiile UE au creat 4 servicii interinstituționale care au rolul de a sprijini activitatea instituțiilor, agențiilor și organismelor UE. Fiecare dintre ele are competențe specifice, care acoperă cerințele esențiale ale instituțiilor UE, cum ar fi recrutarea, formarea și dezvoltarea personalului, serviciile informatice și publicarea. Oficiul pentru Publicații a fost înființat în 1969, în timp ce alte organisme au fost create mai recent – Oficiul European pentru Selecția Personalului în 2003, Școala Europeană de Administrație în 2005 și Centrul de răspuns la incidente de securitate cibernetică în 2012.
CERT-UE contribuie la gestionarea amenințărilor cu care se confruntă sistemele informatice ale instituțiilor UE, oferind sprijin echipelor care răspund de securitatea informatică din cadrul fiecărei instituții și menținând contactul cu omologii din sectorul public al statelor membre.
Școala Europeană de Administrație oferă cursuri de formare în domenii specifice pentru personalul UE și lucrează în strânsă cooperare cu departamentele de formare ale tuturor instituțiilor pentru a evita eventuale suprapuneri.
EPSO este oficiul UE care se ocupă de selecția personalului. Organizează concursuri pentru recrutarea de candidați care să lucreze în instituțiile și agențiile UE.
Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene este furnizorul oficial de servicii de publicare pentru toate instituțiile, organismele și agențiile UE. Prin urmare, este punctul central de acces la legislația UE, la publicații, la date deschise, la rezultatele cercetărilor, la anunțuri de achiziții publice și la alte informații oficiale.
Agenții descentralizate
În prezent, există peste 30 de agenții descentralizate. Acestea au propriile personalități juridice, sunt înființate pe o perioadă nedeterminată și sunt distincte de instituțiile UE.
Agențiile descentralizate contribuie la punerea în aplicare a politicilor europene. De asemenea, ele sprijină cooperarea dintre UE și guvernele naționale prin punerea în comun a expertizei tehnice și de specialitate a instituțiilor europene și a autorităților naționale.
Agențiile descentralizate sunt răspândite în întreaga Europă și se ocupă de domenii care afectează viața de zi cu zi a aproape 450 de milioane de persoane care trăiesc în UE. Printre aceste domenii se numără alimentația, medicina, justiția, siguranța transporturilor, dependența de droguri și mediul înconjurător.
Exemplu:
Agenția Europeană pentru Medicamente este o agenție descentralizată, cu sediul la Amsterdam. Înființată în 1995, ea își propune să garanteze eficacitatea și siguranța medicamentelor de uz uman și veterinar în întreaga Europă. De asemenea, promovează cercetarea și inovarea în domeniul dezvoltării medicamentelor. A contribuit în mod semnificativ la elaborarea de medicamente pentru copii, de tratamente pentru boli rare, de terapii avansate și de medicamente pe bază de plante și de uz veterinar. De asemenea, agenția joacă un rol important în abordarea provocărilor în materie de sănătate publică, cum ar fi SIDA, cancerul, boala Alzheimer și diabetul.
Toate agențiile descentralizate
Activitatea Agenției Europene pentru Medicamente în domeniul bolilor virale
Politica externă și de securitate comună
UE a înființat 3 agenții care îndeplinesc sarcini tehnice, științifice și de gestionare foarte clar definite. Misiunea lor generală este să ajute UE și statele sale membre să pună în aplicare politica externă și de securitate comună, inclusiv politica de securitate și apărare comună, precum și alte aspecte ale acțiunii externe a UE.
Agenția de Apărare sprijină dezvoltarea capabilităților de apărare și cooperarea militară între țările UE. Stimulează cercetarea și tehnologia în domeniul apărării, consolidează industria europeană de apărare și acționează ca o interfață militară cu politicile UE.
Institutul furnizează analize pe teme legate de politica externă și de politica de securitate și apărare. De asemenea, organizează forumuri de discuții pentru a sprijini elaborarea politicilor UE și contribuie la dezbaterile privind strategia de securitate în Europa și în lume.
Centrul Satelitar furnizează produse și servicii legate de informațiile geospațiale, în principal prin analizarea datelor provenite de la sateliții de observare a Pământului. Le transmite factorilor de decizie alerte timpurii cu privire la crize potențiale, pentru a permite luarea în timp util a unor măsuri diplomatice, economice și umanitare.
Agenții executive
Comisia Europeană a înființat 6 agenții executive, pe durată determinată, care gestionează sarcini specifice asociate programelor UE. Aceste agenții executive, care sunt entități juridice, se ocupă de diverse inițiative ale Comisiei, de la sănătate și educație până la inovare și cercetare.
Exemplu:
Agenția Executivă pentru Consiliul European pentru Inovare și IMM-uri (EISMEA), înființată de Comisia Europeană, răspunde de dezvoltarea și implementarea Consiliului European pentru Inovare, care identifică și sprijină tehnologiile și inovațiile revoluționare. Agenția se ocupă, de asemenea, de gestionarea programelor UE în domenii precum sprijinirea IMM-urilor, ecosistemele de inovare, piața unică, protecția consumatorilor și investițiile interregionale în inovare. Se asigură că activitățile finanțate prin aceste programe produc rezultate și îi oferă Comisiei un sprijin valoros în îndeplinirea sarcinilor sale de politică.
Agențiile și organismele Euratom
Există 2 agenții și organisme Euratom care au fost înființate pentru a sprijini obiectivele Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (EURATOM, 1957). Obiectivele tratatului sunt: coordonarea programelor naționale de cercetare în domeniul nuclear, în scopuri pașnice; furnizarea cunoștințelor, a infrastructurii și a finanțării necesare pentru energia nucleară; asigurarea rezervelor de energie nucleară, în cantitate suficientă și în condiții de maximă siguranță.
Agenția asigură o aprovizionare regulată și echitabilă cu combustibili nucleari pentru utilizatorii din UE. Ea consolidează astfel securitatea aprovizionării utilizatorilor din Uniunea Europeană.
Întreprinderea comună gestionează contribuția UE la proiectul ITER (inițial, reactorul termonuclear experimental internațional), conceput pentru a demonstra fezabilitatea științifică și tehnologică a energiei de fuziune și cooperează cu Japonia în ceea ce privește proiectele de cercetare și dezvoltare în domeniul fuziunii.